Ridicarea Zidului Berlinului și Stasi

Berlinezii urmăresc cu stupoare ce se întâmplă în orașul lor în primele ore ale dimineții de 13 august 1961: forțele de securitate din fosta RDG blochează punctele de trecere dintre sectoarele în care era împărțită metropola germană. Polițiști de frontieră și din trupele populare de intervenție ridică baricade din blocuri de plastic și de beton și montează garduri de sârmă ghimpată. Doar câteva puncte de control rămân deschise, aproape toate liniile de tramvai și metrou sunt întrerupte. Berlinul este împărțit în două - și va rămâne așa pentru următorii 28 de ani. Republica Democrată Germană își zidește proprii cetățeni.  

Pentru Securitatea de stat din RDG, organizată în propriul ei minister (MfS), în fruntea căruia s-a aflat mulți ani Erich Mielke, este un noroc. Este concluzia la care au ajuns autorii Daniel și Jürgen Ast, precum și Hans-Hermann Hertle într-un documentar TV al ARD la care participă și Deutsche Welle: "Zidul și izolarea implicită a Germaniei de Est au fost pentru Stasi garanția păstrării puterii, elixirul ei de viață". Din 13 august 1961 până pe 9 noiembrie 1989, zeci de mii de angajați ai Stasi au avut un singur obiectiv: să facă de netrecut Zidul pentru propria populație.

"Supravegherea, tot mai importantă"

În acest sens, oamenii sunt interogați, corespondența privată a cetățenilor este verificată de organele de securitate, prietenii și chiar membrii acelorași familii sunt puși să se spioneze unii pe alții: filmul povestește cum funcționau mecanismele statului redegist și creșterea importanței rolului Ministerului pentru Siguranța Statului (MfS). "Importanța MfS a crescut odată cu Zidul", spune în film fostul locotenent-colonel Stasi Harald Jäger, "sarcinile au devenit tot mai mari, adică supravegherea a fost mereu extinsă." Șeful Stasi Mielke a anunțat imediat după ridicarea Zidului: "Situația după 13 august arată că ridicarea zidului de protecție anti-fascistă pentru cetățenii RDG este bună și corectă. Clasa muncitoare a preluat puterea și nu o va mai preda niciodată!"

Acest zid devine tot mai insurmontabil, în special din cauza activităților directe și subtile ale mașinăriei de control conduse de Mielke. Oamenii care încearcă să fugă din RDG mor ciuruiți de gloanțele trase de polițiștii de frontieră. "În ochii mei, aceștia erau niște ticăloși. Pentru noi, cei care fugeau erau niște trădători, oameni care voiau să ne trădeze țara. Indiferent din ce motive, politice sau economice. Nimic nu justifica fuga!", spune în film angajatul Stasi Jäger.

Cei care doreau să fugă erau arestați, trimiși în închisoare sau "vânduți" contra valută în Vest. Specialiștii în spionaj ai Stasi erau peste tot, tot timpul.

"Nimeni nu are intenția de a construi un zid"

Ordinul de construire a Zidului a fost dat de șeful partidului conducător SED, Walter Ulbricht, la doar două luni după ce acesta dăduse asigurări în fața presei mondiale: "Nimeni nu are intenția de a ridica un zid". Mulți istorici cred azi că SED și Ulbricht vizau deja cu mult înainte izolarea RDG: deja în 1952, Moscova a închis granița din interiorul Germaniei. Tot mai mulți est-germani se foloseau de "portița" din Berlinul de Vest pentru a părăsi RDG. Ulbricht a dorit să închidă această cale de plecare din Germania de Est, dând ordinul de ridicare a Zidului. Ulbricht - un mincinos?

Documentarul TV amintit redă imagini din viața internă a regimului redegist. Unii responsabili Stasi vorbesc în film și comentează înregistrări video originale cu caracter istoric, foarte rar difuzate. "Pe de o parte, Zidul trebuia menținut psihic și fizic. Pe de altă parte, doream ca în fața lumii să ne prezentăm drept deschiși", analizează ofițerul Stasi Günther Enterlein: "Pentru noi aceasta era munca noastră." În ultimele zile ale RDG, atunci când fostul președinte sovietic Mihail Gorbaciov a introdus Glasnost și Perestroika (politica de deschidere și reformă), au crescut presiunile asupra regimului est-german. "Tot ce avea legătură cu relaxarea", își amintește Enterlein, "era pentru noi, cei din Securitate, extrem de periculos."

Între 1961 și 1989, cel puțin 140 de persoane au fost ucise la Zidul Berlinului sau în acțiuni ale regimului redegist. RDG a rezistat atât de multă vreme datorită Zidului, de care a profitat masiv imperiul creat de Mielke. Odată cu căderea Zidului, s-au prăbușit imediat și RDG și Stasi. Ironia istoriei: a fost chiar un om al Stasi care a deschis la 9 noiembrie 1989 bariera din Bornholmer Straße, deschizând astfel de fapt Zidul Berlinului.

Documentarul TV "Die Stasi und die Mauer" (Stasi și Zidul) a avut premiera la 11 august 2021 la "Campus für Demokratie" din Berlin, fostul sediu central al Stasi. Deutsche Welle difuzează coproducția ARD o săptămână mai târziu, pe 17 august 2021.