România: riscurile de azi și ce se întâmplă (până) în 2035

Un Raport al Expert Forum intitulat Următorii 10 ani enumeră în 75 de pagini cele mai importante provocări cărora trebuie să le facă față România în anii care urmează. 

Autorii studiului descriu incapacitatea statului de a-și schimba modul de raportare față de Uniunea Europeană, fiindcă deși este una dintre cele mai mari țări din UE, România nu a vrut niciodată să devină lider în vreun domeniu și nu a avut inițiative sau idei care să schimbe sau să modeleze viitorul continentului. Practic, Bucureștiul a fost și a rămas un jucător de rangul doi, care ia ce i se dă, ca beneficiar de proiecte și fonduri, fără să ceară ceva în plus și fără să vină cu politici inovatoare. Pe de altă parte, din punct de vedere geografic, România este una dintre cele mai vulnerabile țări din UE și NATO, iar această vulnerabilitate s-ar accentua dacă Ucraina ar pierde războiul cu Rusia. Poziția de periferie și frontieră a lumii occidentale este completată de vecinătatea unor state cu puternică influență rusă, Ungaria și Serbia, ceea ce indică potențiale riscuri de agresiuni hibride sau chiar convenționale. Apoi, România are obligații față de Republica Moldova, nu doar din motive istorice, ci pentru că aproape un milion de moldoveni au cetățenie română.

Bucureștiul poate beneficia în continuare mult de ceea ce face Uniunea Europeană dacă își îmbunătățește capacitățile administrative și diplomatice în relația cu Bruxelles-ul și cu statele vecine.

Raportul susține că după începutul invaziei ruse în Ucraina, Bucureștiul a demonstrat că poate deveni jucător în anumite domenii cheie, cum este energia, și că din 2022 România a devenit cel mai important furnizor de energie pentru Republica Moldova, în condițiile în care Moscova a încercat imediat să destabilizeze mica republică "prin tăierile selective ale aprovizionării cu energie către Chișinău, în speranța unor tulburări sociale majore". 

Un rol important l-a jucat și Transelectrica, compania autohtonă care transportă energie electrică și care a oferit suport tehnic pentru sincronizarea Ucrainei și Republicii Moldova cu rețeaua europeană. Fără acest efort al României, Ucraina nu ar fi reușit să-și mențină sistemul energetic pe linia de plutire în timpul războiului, mai ales că Rusia a vizat rețeaua electrică a țării încă din iarna 2022/2023. Fără să se laude, Bucureștiul a contribuit cu asistență militară și transportul de mărfuri pentru Ucraina, un sprijin vital pentru economia distrusă a Ucrainei și pentru apărarea acesteia, plus ajutorul oferit Kievului în materie de asistență juridică în eventuala urmărire penală a crimelor de război ale Kremlinului.

De la începerea războiului, România și-a demonstrat loialitatea față de UE și NATO în ceea ce privește răspunsurile celor două instituții în fața agresiunii ruse. Totuși, nu a reușit să valorifice în niciun fel această poziționare corectă și nici nu s-a folosit de coridorul dunărean al cerealelor oferit Ucrainei pentru a-și crește infrastructura sau în orice alt fel. 

Raportul analizează economia românească și capacitatea ei de rezistență la șoc, precum și tendințele pe termen mediu care decurg din scăderea populației. 

În cazul României, trebuie ridicate două probleme cruciale, precizează autorii raportului: În ce măsură tendința de creștere din trecut este sustenabilă în noile condiții, având în vedere deprofesionalizarea sectorului public din ultimii ani, și în ce măsură actualul model de creștere al țării este în conformitate cu tendințele preconizate ale UE, care se vor îndrepta probabil către producția "verde", sustenabilitate și bunăstare, spre deosebire de creșterea "pură" a PIB-ului, bazată pe o forță de muncă accesibilă. Sincronizarea țării la mersul Uniunii Europene, la fel ca și în cazul celorlalte state foste socialiste, a avut loc "pe pilot automat" într-un mediu favorabil, dar lucrurile se schimbă rapid și România ar trebui, la rândul ei, să facă modificări importante. 

Raportul nu se referă neapărat la felul în care se face selecția elitelor, dar modelul autohton pare să ducă într-o fundătură, pentru că nu se bazează pe meritocrație și pentru că nivelul intelectual al clasei politice a scăzut în ultimul deceniu. Documentul notează însă că, pe lângă problemele care rezultă din starea actuală a sistemului de educație și inconsecvența reformelor de până acum, din modelele de migrație și din incertitudinile celei de-a patra revoluții industriale care afectează Europa în ansamblul ei, România se confruntă cu o provocare demografică mai pronunțată decât în alte țări europene. După 2030, generațiile de boom de la mijlocul anilor 1960 ("decreței") vor ieși la pensie, iar populația cu vârste cuprinse între 15 și 54 de ani va scădea brusc, atât ca urmare a scăderii natalității, cât și a migrației persoanelor active.

Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale se așteaptă ca cererea de forță de muncă înalt calificată în România să crească cu 35% în 2035 față de 2021. Documentul îi avertizează pe decidenții politici că România are nevoie de strategii noi, bazate pe ofertele erei digitale. Raportul are și concluzii pozitive: "Cu o populație mai mică și bine educată, cu decizii politice inteligente și cu stimulentele potrivite, România are potențialul de a deveni foarte competitivă." Noile tehnologii sporesc productivitatea în agricultură și permit extinderea rapidă a serviciilor pentru a răspunde cerințelor pieței globale. De aceea este esențial pentru România să stabilească politici clare, în special pentru a-și spori ambițiile de a atrage mai multe fonduri UE pentru tehnologii strategice, cum ar fi producția de baterii, sau de a participa la inițiative paneuropene precum super-rețeaua de electricitate.