Soarta oamenilor răpiți de separatiști decisă pe sub masă

În octombrie 2020, securiștii din Transnistria au răpit un tânăr din Moldova ca să determine Chișinăul să elibereze un milițian transnistrean, care a răpit și a torturat oameni din dreapta Nistrului.

În noaptea de 8 spre 9 aprilie 2015, milițianul transnistrean Andrei Samonii, împreună cu alți exponenți ai structurilor represive transnistrene, au răpit din propria locuință un cuplu din satul Vertiujeni, raionul Florești (teritoriu controlat de autoritățile constituționale). Victimele au fost transportate cu o barcă, pe râul Nistru, în Transnistria, unde au fost torturate și învinuite că ar fi furat doi iepuri. Au fost eliberate abia peste două zile.

Prins și condamnat de justiția moldovenească

În ianuarie 2020, milițianul separatist a venit în dreapta Nistrului să-și perfecteze acte moldovenești de identitate și a fost reținut. În august 2020, Andrei Samonii a fost condamnat la 15 ani de pușcărie și obligat să le achite celor două victime un prejudiciu moral de 20.000 de euro. A fost prima dată când un reprezentant al structurilor separatiste a fost condamnat de autoritățile constituționale de la Chișinău.

Ca să-l recupereze pe Samonii, deținut de autoritățile constituționale, pe 7 octombrie 2020, securiștii transnistreni au răpit patru moldoveni . Între aceștia și Adrian Glijin, tată a trei copii. Ca urmare a intervenției Chișinăului și instituțiilor internaționale, doi au fost eliberați la scurt timp, iar Adrian Glijin și un alt bărbat au rămas în detenție ilegală la separatiști. În luna mai 2022, Adrian Glijin a fost „condamnat” de către o instanță ilegală din Transnistria, pentru presupusă „trădare de patrie”, la 13 ani și 6 luni de închisoare.

În cadrul unui briefing din 7 decembrie 2020, ministrul de atunci de Interne, Pavel Voicu, a confirmat că răpirile organizate de structurile de forță din regiunea transnistreană s-au produs în semn de răzbunare „pentru condamnarea unui fost milițian din stânga Nistrului, implicat în răpirea și torturarea unui cuplu din Florești, în aprilie 2015”.

Despre faptul că administrația separatistă de la Tiraspol încearcă să negocieze eliberarea lui Glijin în schimbul milițianului torționar Samonii DW a scris încă în noiembrie 2022.

Chișinăul a comunicat doar ceea ce i-a convenit

Pe 7 aprilie 2023, autoritățile de la Chișinău anunțau eliberarea, fără nicio motivare, a lui Adrian Glijin din pușcăria separatiștilor. Atât! Peste câteva zile jurnaliștii au aflat că, în aceeași zi, a fost eliberat din penitenciarul din Moldova și milițianul transnistrean Andrei Samonii. Mai mult, a fost scutit și de achitarea prejudiciului de 20.000 de euro celor două victime pe care le-a torturat. Vicepremierul moldovean pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, a menționat în cadrul unui interviu la TVR-Moldova că „nu a existat nici un fel de schimb de deținuți între Chișinău și Tiraspol”: „Starea lui (Glijin – n.n.) de sănătate, ceea ce este adevărat, pe starea de sănătate trebuia eliberat şi nu acum, dar mai demult. Eu nu neg faptul că eliberarea lui Samonii putea să influențeze eliberarea lui Glijin, dar eliberarea lui Samonii nu a fost nici într-un caz influențată de cazul Glijin. Să fie foarte clar. Nu am avut astfel de negocieri. Ar fi total ilegale. Am cădea sub incidența Codului penal”, a explicat Serebrian.

Pentru a descuraja provocările puse la cale de Rusia contra Republicii Moldova prin intermediul administrației separatiste pro-ruse de la Tiraspol, Parlamentul de la Chișinău a votat recent un amendament la Codul penal, care prevede ani mulți de pușcărie pentru acțiuni informativ-subversive și manifestări ce atentează la integritatea, suveranitatea și securitatea statului.

Fostul negociator în problema transnistreană și ex-ambasador al Moldovei la Moscova, Anatol Țăranu, spune că înțelege de ce exponenții guvernării de la Chișinău neagă existența negocierilor cu separatiștii de la Tiraspol în cazul eliberării lui Glijin: „Înțeleg de ce autoritățile nu vor să recunoască faptul că a avut un schimb de deținuți. Pentru că avem o lege de combatere a separatismului. Ori dacă mergi la înțelegeri de felul acesta cu niște structuri separatiste, nimerești sub incidența acestei legi”.

S-a creat un precedent periculos

Fostul vicepremier pentru Reintegrare, Alexandru Flenchea, susține însă că prin acest caz s-a creat un precedent periculos: „Moral este greu să condamni acest troc, deoarece eliberarea unui ostatic cum era Glijin este o acțiune firească, umană și legală. Dar în continuare ei (separatiștii – n.n.) vor ști că răpirea oamenilor este un instrument eficient în negocierile cu autoritățile constituționale”.

La rândul său, fostul ambasador al Moldovei la Washington, Igor Munteanu, le reproșează guvernanților moldoveni faptul că refuză să vadă toate pârghiile de influență pe care le au în raport cu regimul separatist de la Tiraspol, mai ales în actualul context regional, când Ucraina a închis ermetic (cu tancuri) segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, făcând Transnistria dependentă economic 100% de autoritățile de la Chișinău : „Legat de cazurile Glijin-Samonii, cred că este vorba de încercarea actualei guvernări de a detensiona orice situație care ar putea să complice relațiile dintre malurile Nistrului în actualul context regional. Ar fi singura explicație plauzibilă. Tiraspolul generează probleme, iar Chișinăul încearcă imediat să detensioneze. Dar ar trebui să ne intereseze soarta tuturor oamenilor care zac pe nedrept în pușcăriile transnistrene. Vorbim de oameni care stau în închisorile din Transnistria pentru simplul fapt că au fluturat drapelul Ucrainei de la geam, au pledat pentru o Moldovă reîntregită sau au deținut o afacere râvnită de vreun lider separatist”.

Potrivit lui Munteanu, Chișinăul doar creează aparențe ale unei reglementări, fără a utiliza instrumentele pe care le are: „Toate exporturile și activitățile economice ale malului stâng trebuie să fie condiționate de anularea tuturor „listelor negre” cu oameni care nu împărtășesc politica putinistă. Aceste „liste negre” împiedică cetățenii și partidele din Moldova să le vorbească oamenilor din Transnistria. În al doilea rând, regulile pe care le stabilește grupul „Sheriff” și toate structurile represive din stânga Nistrului îmbogățesc o gașcă, iar Chișinăul nu utilizează dependența economiei transnistrene de exporturile pe piața europeană. Condițiile Chișinăului ar trebui să fie: eliberarea deținuților politici, pentru că nu poți să faci reglementare cu cetățenii tăi în închisoare. A doua condiție – liberalizarea. Oamenii de pe cele două maluri trebuie să poată circula liber, fără să fie verificați de niște structuri ilegale. În stânga Nistrului trebuie să pătrundă presa de la Chișinău”, susține Igor Munteanu.

Luarea de ostatici (răpirea de persoane) pentru a obține ceva în schimbul eliberării acestora de la autoritățile constituționale este o practică veche a regimului separatist de la Tiraspol . La ora actuală, în închisorile din stânga Nistrului rămân încarcerați zeci de cetățeni ai Republicii Moldova. Iată doar câteva nume despre care au scris jurnaliștii moldoveni: Victor Pleșcanov, Ghenadii Kuzmiciov, (răpit cu ajutorul autorităților de la Chișinău – a fost reținut pe traseu de către poliția moldovenească și transmis autorităților ilegale de la Tiraspol în iulie 2018), V. Dudnic, V. Pogorlețchi, S. Mantaluța, Mihail Petiș.