De ce înfrângerea lui Nehammer nu e un motiv de bucurie

Oliver Jens Schmitt (născut în Elveția) predă istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena. Editura Humanitas i-a publicat volumele „Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și decăderea 'Căpitanului'“ și „România în 100 de ani. Bilanţul unui veac de istorie".

Ce înseamnă rezultatul alegerilor din Austria? Voturile pierdute de partidul cancelarului Nehammer par a se regăsi acum la extrema dreaptă, nu la stânga. Ce ne spune asta?

Austria Inferioară este zona centrală a Partidului Popular Austriac, care a guvernat acolo fără să fie contestat timp de decenii. Pierderea a zece puncte procentuale este dramatică pentru partid, nu doar în această provincie. Austria Inferioară este, de asemenea, bastionul partidului la nivel federal; mulți dintre politicienii de top ai partidului provin de acolo, inclusiv cancelarul Karl Nehammer, a cărui poziție a fost slăbită considerabil.

Voturile au mers aproape direct către FPÖ, partid de extremă dreapta și pro-Rusia, care s-a mobilizat masiv împotriva migrației.

Dar alegerile au fost dezastruoase și pentru social-democrații din Opoziție, care nu au beneficiat de slăbiciunea Partidului Popular conservator.

Înfrângerea Partidului Popular are mai multe cauze: abuzul de putere, corupția, aroganța, numeroasele scandaluri ca moștenire a epocii fostului cancelar Sebastian Kurz, care acum trăiește în SUA; pe de altă parte, însă, Austria se confruntă cu un aflux masiv de solicitanți de azil, în principal din țările musulmane. Extrema dreaptă a amestecat imigrația din țările UE cu migrația din Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Se pare că au avut mult succes în acest sens și nici măcar prietenia lor ostentativă cu Rusia lui Putin nu le-a dăunat.

Politica austriacă a devenit mai instabilă ca urmare a acestor alegeri. Guvernul este slăbit, deoarece Verzii au obținut doar câteva voturi și oricum sunt slabi în Austria Inferioară. Șefa social-democraților Pamela Rendi-Wagnereste este considerată parțial responsabilă pentru acest dezastru, iar vocile critice la adresa migrației în cadrul social-democraților devin tot mai puternice.

În general, este de așteptat ca politica de migrație să devină mult mai importantă în lumea partidelor austriece.

Ce a sancționat electoratul? Au vreo legătură cu votul politica față de Rusia, pe de o parte, și blocarea extinderii Schengen cu România și Bulgaria, pe de altă parte?

Politica externă a jucat cu greu un rol. România nu a fost deloc prezentă la dezbateri. Au fost alegeri provinciale și mulți alegători au protestat la adresa scandalurilor Partidului Popular, dar și a imigrației în masă din lumea islamică.

Mulți alegători sunt conștienți de faptul că lucrătorii din România joacă un rol foarte important în sectorul serviciilor, în sistemul de sănătate și în îngrijirea persoanelor în vârstă. Extrema dreaptă nu a abordat acest subiect, pentru că cu greu ar fi primit atâtea voturi pentru o campanie împotriva acestor muncitori români. Așa cum am spus, extrema dreaptă a amestecat în mod deliberat imigrația din UE cu cea din afara Europei. Nimeni nu i-a contrazis sau nu a argumentat în mod diferențiat - acesta este eșecul conservatorilor și al social-democraților, adică al centrului politic.

De asemenea, nu au reușit să abordeze legăturile extremiștilor de dreapta cu Rusia - se pare că nu au vrut să o facă.

Social-democrația cultivă un antiamericanism voalat și nu se exprimă aproape deloc cu privire la invazia rusă în Ucraina.

Nu trebuie să uităm că, în 2014, Austria a fost prima țară care l-a primit pe Putin cu toate onorurile după anexarea Crimeii, fostul președinte social-democrat Heinz Fischer și reprezentanți de frunte ai industriei conservatoare jucând un rol trist.

Și în prezent mulți reprezentanți ai Partidului Popular ar prefera să reia cât mai repede afacerile cu Rusia, unde multe companii austriece încă mai fac afaceri.

În continuarea întrebării precedente: să ne așteptăm la o repoziționare a Austriei în ceea ce privește dosarul Schengen?

Este greu de spus în acest moment. Ceea ce este sigur este că migrația va deveni marea problemă a politicii, chiar și pentru social-democrații din Opoziție, care au evitat subiectul până acum.

Profit de interviu și vă întreb cum arată, în acest moment, contextul general al Uniunii Europene și al solidarității, o carte pe care UE încearcă să o joace ca avantaj. Cum arată solidaritatea din UE în fața agresiunii Rusiei în Ucraina? Mă uit și spre Ungaria.

Viktor Orbán a declarat recent că țara sa ar trebui să părăsească UE. Rămâne membru doar din interes economic şi politic.

Ungaria este cel mai vizibil susținător al lui Putin în UE în acest moment; cu toate acestea, sprijină, de asemenea, interesele oamenilor de afaceri ruși într-un mod destul de șubred, despre care Ungaria consideră că ar trebui să fie scoşi de pe lista de sancțiuni a UE.

Cu toate acestea, guvernele încă nu le explică cetățenilor lor despre ce este vorba cu adevărat: Rusia duce un război împotriva întregului Occident, nu doar împotriva Ucrainei. Putin spune în mod deschis, iar propagandiștii săi amenință în mod flagrant cu atacuri asupra Berlinului.

Cu toate acestea, în UE, mulți încă mai cred că acesta este un război regional la periferia Europei, care ar putea fi încheiat cel mai bine prin concesii teritoriale din partea Ucrainei. Fără SUA, UE ar fi în mare pericol, deoarece, cu toată solidaritatea sa, îi lipsește conducerea.

Cancelarul german Scholz reacționează doar la cele mai mari presiuni, dar această tergiversare este prezentată în Germania ca fiind o dovadă de spirit de stat; Franța este slabă și nu se coordonează bine cu Germania. Cu cât o țară se află mai la vest, cu atât există mai puțină preocupare și angajament.

Acest lucru nu se aplică în cazul Regatului Unit, care, din păcate, nu mai face parte din UE.

Adevărul este că vecinii Rusiei și ai Ucrainei iau inițiativa, și anume Finlanda, statele baltice și Polonia. România oferă în mod discret un ajutor important, în special în ceea ce privește logistica, dar nu prea se remarcă în rol de actor la nivel european.

Fără SUA, Europa, cu numeroasele sale interese particulare, ar fi cu greu capabilă să acționeze. Iar acest lucru se datorează conducerii slabe de la Berlin și Paris și unei lipse de coordonare. Cu toate acestea, un motiv mai profund este faptul că șefi de stat europeni importanți speră, de asemenea, în liniște, la o încetare rapidă a războiului prin concesii ucrainene.

Cancelarul Scholz, în special, se află sub presiunea partidului său și a multor alegători, care combină antiamericanismul, pacifismul și prietenia față de Rusia, precum și dezinteresul și aroganța față de țările baltice și Polonia, ale căror avertismente au fost ignorate în timpul erei Merkel.

Citiți interviul integral AICI.