„Surorile Boleyn” și „Elisabeta” – dublu impact teatral

S-au jucat câteva reprezentații, anul trecut și în ianuarie curent, în noul sezon teatral, altele urmează în martie. Publicul manifestă un viu interes pentru această dublă montare, care prin anvergura mijloacelor folosite trădează un ambițios pariu personal: cel de a realiza niște spectacole „cum n-a mai văzut Chișinăul”.

O epocă glorioasă

...dar și atroce, generoasă în conflicte, răsturnări, trădări și asasinate. Lunga domnie a Elisabetei I a Angliei – „Regina fecioară” – coincide cu anii de viață și creație ai lui William Shakespeare, Thomas Kyd și Christopher Marlowe – mari creatori și reformatori ai teatrului din Renașterea europeană –, dar și cu traseul unor personaje pitorești, de genul lui Francis Drake, mare corsar și explorator.

Figura Elisabetei I a fost intens exploatată în literatură, pe scenele lumii și în cinematografie, dacă ar fi să cităm, apropo de film, doar producția britanică în două părți, regizată de Shekhar Kapur, având-o în prim-plan pe Cate Blanchett, anturată de alți mari actori: Geoffrey Rush, Christopher Eccleston, Joseph Fiennes, Abbie Cornish ș.a.

Acest material istoric a mai fost abordat și în teatrul basarabean. În 2006, Petru Vutcărău monta „Elisabeta”, un spectacol după piesa lui Paul Foster, cu Ala Menșicov protagonistă și cu Vlad Ciobanu în ipostaza Cronicarului, judecătorul peste timp – a fost ultimul său rol ca actor pe scenă.

Încă o Elisabeta și epoca ei, la un teatru din Chișinău, e drept, cuprinzând și un episod anterior, istoria surorilor Boleyn, cea mai mare dintre ele, Anne, fiind soția lui Henric VIII și mama viitoarei regina Elisabeta. De ce această alegere?

O întrebare legitimă

Iubitorii istoriei naționale ar spune că Evul Mediu românesc oferă destule provocări pentru o montare non-conformistă, mai ales că ar rezona mai profund în inima publicului autohton.

Exemple: Alexandru Lăpușneanu, sângerosul tiran care a tăiat la un ospăț 40 de boieri „recalcitranți” (după nuvela lui Negruzzi). Sau drama lui Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi căzuți sub securea gâdelui otoman. Moartea logofătului Miron Costin, executat din ordinul domnitorului Constantin Cantemir, expune o altă tragedie: soarta ingrată a spiritului creator, a omului învățat în fața unei puteri primitive și răzbunătoare – subiect dezvoltat în epopeea „Cumplite vremi” a lui Vladimir Beșleagă. Acestui episod i se poate atașa, în succesiune cronologică, rivalitatea dintre „prințul luminat” Dimitrie, fiul analfabetului Constantin Cantemir, tot el și aliat al lui Petru cel Mare, pe de o parte, și Vodă-Brâncoveanu, viitorul martir, pe de altă parte. Și nu contează că ambii au avut o contribuție uriașă la cultura și civilizația românilor – politica, vanitatea, alianțele externe i-au învrăjbit.

E plină istoria națională de drame... shakespeariene care așteaptă să fie descoperite și valorificate în literatură, teatru și cinematografie.

Soarta ingrată a femeii

Motivele pentru care Daniela Burlaca a ales un subiect intens exploatat din istoria Angliei și din istoria universală se conțin chiar în miezul acestor două spectacole, în accentele pe care le pune, în echipa de actori cu care lucrează, în mijloacele tehnice folosite.

E vorba de soarta ingrată a femeii. În Evul Mediu, rolul ei primordial este să nască urmași. Asta își dorește Henric VIII, tatăl viitoarei regine Elisabeta: un fiu căruia să-i treacă moștenirea și coroana. Nu era doar un orgoliu masculin la mijloc, era și o foarte sensibilă chestiune de stat, o sursă de continuitate și legitimitate politică. „Femeile” Danielei Burlaca nu-și aparțin. Soarta lor e decisă de interesele clanului sau ale țării. Parcursul sinuos al surorilor Boleyn – primul spectacol – ilustrează semnificativ această realitate.

Mary Boleyn, sora mai mică, e forțată de propria familie, dornică de parvenire, să-și abandoneze soțul și să devină amanta regelui. Mary îi va naște regelui un fecior și o fată, dar va rămâne o simplă țiitoare. Anne Boleyn, sora mai mare, va ajunge regină, reușind să-l convingă pe rege să-și repudieze soția, pe Catherine de Aragon.

Regele (jucat de Cristian Perepeliuc) vrea un moștenitor, Anne îi naște o fetiță. Neputința de a-i dărui regelui un fiu e teroarea supremă a tuturor femeilor care i-au trecut prin pat. Întreaga putere a reginei Anne se năruiește în patul de lehuză. În disperare de cauză, ea va trage sfori, se va deda unor relații incestuoase cu fratele ei, dar toate vor fi în zadar. Va sfârși pe eșafod.

Roluri jucate excepțional de cele două actrițe, Ana-Sia Cărăuș (Anne) și Victoria Botnar (Mary), redând convingător caracterele diametral opuse ale celor două surori Boleyn. Anne e trufașă, perfidă, își batjocorește sora mai mică, favorita inițială a Regelui, apoi, transfigurată, pierită de groază, ca regină căzută în dizgrație, o imploră să o apere de mânia lui Henric. Mary o iubește și-l imploră să-i cruțe sora, dar regele e neînduplecat.

„Elisabeta”

Fiica Annei Boleyn, ajunsă regină în cel de-al doilea spectacol, va combina calitățile părinților ei. Elisabeta interpretată de Daniela Burlaca e o femeie puternică, dar și gingașă și tandră, iubirea ei pentru lordul Robert Dudley (Mihai Bordian) îi dezvăluie vulnerabilitatea.

Rolul pe care și-l va asuma după moartea surorii sale mai mari, regina Mary, „cea sângeroasă” (o catolică ferventă), îi va înăspri caracterul și o va pune în fața unor opțiuni dificile: va trebui să o rupă definitiv cu papalitatea și să-și refuze să mai fie atinsă de un bărbat. Sfetnicul ei de taină, vigilentul Francis Walsingham (Viorel Cozma), o va ajuta să dejoace conspirațiile nobililor, să-și înlăture rivalele – Maria de Guise și Maria Stuart – și, în final, să înfrângă Marea Armadă a regelui Filip al Spaniei – victorie navală care va răsturna raporturile de putere în Europa Occidentală, iar Anglia va deveni „Regina Mărilor”.

Elisabeta Danielei Burlaca învață să pună rațiunile de stat deasupra sentimentelor personale – iată, o altă formă de înfeudare a femeii. În cazul capetelor încoronate căsătoria e o afacere de stat. Elisabeta va rupe această cutumă: va preschimba interdicția de a-și urma chemarea inimii, recte: iubirea pentru Sir Robert, în refuzul oricărei relații matrimoniale bazate pe considerente politice: se va „mărita” cu Anglia, va deveni „zeița” pe care o vor venera supușii ei.

Elisabeta își răzbună mama, pe Anne Boleyn, și umilința celorlalte femei lipsite de dreptul de a alege, instaurându-și legea propriei voințe. O lege și un destin de neinvidiat pentru o femeie obișnuită.

Conceptul regizoral

Daniela Burlaca în rolul Elisabetei ne oferă o adevărată probă de rezistență și măiestrie actoricească. E într-o evoluție și metamorfoză continuă, menține intensitatea unui spectacol de circa trei ore fără să-i scadă tonusul. Mișcarea scenică a întregii echipe e impresionantă.

„Elisabeta” are însă o linie de subiect previzibilă, reproduce desenul domniei și afirmării „reginei eretice”. Schema epică e mai puțin evidentă în cazul „Surorilor Boleyn”. Drama lor, finalul tragic te copleșesc emoțional. Aș fi preferat, ca opțiune personală, în „Elisabeta”, o deviere de la traseul consacrat al unei drame de epocă, o „ieșire în decor”, care să focalizeze întreaga construcție pe o situație concretă cu semnificații mai largi, și nu reproducerea fidelă și „corectă” a unei cronici istorice arhicunoscute.

Scenografie și efecte speciale

Ecrane uriașe în care puteai urmări lacrimile sau crisparea de pe fața personajelor, inclusiv secvențele din afara sălii de spectacole. În „Surorile Boleyn” sunt folosite costume de epocă, rochii fastuoase, ceremonii sau scene de budoar executate cu multă migală. În „Elisabeta” suntem surprinși printr-o actualizare vestimentară de secol 21 iar limuzina luxoasă cu care intră la un moment dat „în scenă” Elisabeta I, cam prea ostentativ, se vrea un apogeu al efectelor speciale.

Tensiunea explodează, apoteotic, în secvența cu orchestra militară din final, celebrând victoria asupra agresorului străin – un mesaj însuflețitor, transmis din adâncimea veacurilor, către cei care luptă și azi împotriva tiraniei.

____________

Distribuția:

„Surorile Boleyn”: Cristian Perepeliuc, Ana-Sia Cărăuș, Victoria Botnar, Rada Ixari, Iurie Gologan, Ilie Nadelcu, Cristina Trînbaci, Andrei Chira, Viorel Cozma, Veronica Odagiu, Anastasia Voleanski, Cristina Kim.

„Elisabeta”: Daniela Burlaca, Mihai Bordian, Nicu Țurcanu, Nicu Ciumașu, Iurie Gologan, Viorel Cozma, Inna Colbasiuc, Victoria Botnar, Veronica Odagiu, Ilie Nadelcu, Andrei Chira, Ana-Sia Cărăuș, Cristina Trînbaci, Cristina Kim, Anastasia Voleanski.