"Războaie diferite, aceleași strategii"

Citiți AICI prima parte a interviului. 

DW: Făcând o paralelă cu ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, ce asemănări și ce deosebiri vedeți între războiul de acum 30 de ani din Transnistria și cel din Ucraina?

Viorel Cibotaru: În primul rând noi vedem același element comun – dorința de a păstra Uniunea Sovietică sau refacerea imperiului rus. Este absolut evident că unul din pilonii ideologici este restaurarea a ceea ce a fost cândva. Motivația poate să fie diferită. În 1992, eu cred că predominant nu era interesul personal, pentru că eu în 1988 eram deseori în deplasări la Tiraspol și nimeni din cei de acolo nu era prea tare tentat să fie liderul unei regiuni separatiste. Nomenclaturiștii de acolo își doreau o anumită autonomie și nu voiau să depindă de Chișinău, atât ideologic cât și financiar. Pe urmă a apărut acea motivație anti-unionistă, care a apărut ca o diversiune ideologică, ca un fake-news. Cam aceleași metode s-au folosit în Luhansk și Donețk în perioada când a trebuit lansat separatismul. Același model a fost aplicat în Osetia de Sud și Abhazia, care s-a păstrat și până în ziua de astăzi. De exemplu, operațiunea din Kiev de astăzi este asemănătoare cu ceea ce au făcut sovieticii în Kabul, când au făcut acea incursiune a detașamentului Alfa și au ocupat Palatul prezidențial.

Această operațiune este în manualele serviciilor secrete și cu siguranță i-a venit lui Putin în cap, ca un element de schimbare radicală în Ucraina. Plus, este o metodă interesantă a Federației Ruse, pe care o făceau și în 1992 – de a-și nega identitatea. Deci, nu „armata a 14-a a transmis armamente, ci ei nu știu de unde le-au luat”, „nu noi suntem în Donbas și Luhansk, ci oamenii singuri s-au înarmat – noi nu avem nici o vină”. Inclusiv, parametrii acțiunii de acum din Ucraina, când militarii ruși nu au nici un fel de însemne, nici pe tehnică, nici pe uniformă, doar litera „Z” sau panglici albe. Asta vorbește despre construcția viitorului narativ în cazul că pierd, când rușii vor zice că: „Nu noi”. Abordarea este pur KGB-istă, iar modalitatea de organizare a operațiunilor speciale, secrete, este în stilul lor. Doar că de această dată noi trebuie să facem o deosebire. Operațiunea din Crimeea a fost dirijată de către Direcția Principală de Informații rusă, iar operațiunea din Donbas a fost făcută de cei din interne sub conducerea FSB-ului. Se consideră că operațiunea din Crimeea a fost una de succes, iar toți cei care au condus operațiunea din Donbas au fost destituiți. Deci, Putin a fost foarte nemulțumit și a trebuit să schimbe oamenii, dar și tactica.

Liderul nerecunoscut de la Tiraspol a declarat recent: „Transnistria este un stat pașnic. Nu am avut niciodată planuri de natură agresivă față de vecinii noștri și nu vom avea niciodată”. Este un pericol în aceste zile Transnistria pentru Republica Moldova sau nu?

Transnistria a fost întotdeauna, în formula care există acum ca republică nerecunoscută, un impediment în respectarea statalității R. Moldova, atât pentru cetățenii din dreapta Nistrului, cât și pentru cei de pe celălalt mal. Pentru cei din dreapta este permanent o stare defectuoasă, la nivelul organizării economiei și a scopului pe care și-l urmărește statul, indiferent de vectorul de dezvoltare care este ales. Această regiune permanent a alimentat sentimentul de incertitudine, de divizare a societății și de împărțire a țării.

Mai mulți analiști susțin că în războiul din Ucraina ar putea lua parte și trupe ruse din Transnistria. Câte trupe se află acum în regiunea de Est? Există capacitatea de a ataca și a deschide o nouă linie de luptă, iar Transnistria să devină parte a Novorusiei?

Teoretic da. Forțele armate din Transnistria pot fi acum comparate cu un bătrân cu pușcă de pe timpul imperiului țarist, care marchează teritoriul și în caz de necesitate îi vin în ajutor 30 de avioane de desant cu câteva batalioane tactice în spate. Eu cred că aceste forțe ale republicii autoproclamate nu sunt orientate și nu au capacitatea să producă nici un fel de operațiuni independente, separate, nici împotriva R. Moldova și nici împotriva Ucrainei. Fără o situație deosebită, pe care o avem acum, când nu pot fi suplinite forțele și nu au suficiente capacități de a rezista unui răspuns fie din partea Ucrainei sau a R. Moldova. Noi avem posibilități nelimitate de a primi un astfel de suport, la nivel geografic sau politic. Transnistria nu are de unde. Acum e o situație specială de război, când în Transnistria lejer pot să ajungă avioane care să desanteze un număr suficient de forțe militare, care să finalizeze o operațiune de ocupare a Hersonului, Nikolaev și Odesa, parte a noii entități Novorusia. Aceasta nu este o ipoteză și nici o prezicere. Este expunerea unor concepte pe care noi le-am întâlnit în multiple discursuri ale diferitor oficiali din Federația Rusă.

Noi nu am găsit o soluție de rezolvare a conflictului din Transnistria timp de 30 de ani. Credeți că se mai poate face ceva?

Nu doar cred, dar sunt absolut sigur că în viitorul cel mai apropiat se vor crea condiții în care noi foarte ușor vom găsi soluții ca să rezolvăm această problemă. Odată cu înfrângerea lui Putin și retragerea extrem de rapidă a trupelor Federației Ruse, care staționează în stânga Nistrului, a schimbării tonalității liderilor transnistreni, care nu vor mai avea suportul regimului lui Putin, noi vom găsi înțelegeri pe toate problemele.