Viitoarea "Mutti" ar putea fi bărbătească

La 150 de ani de la înființarea Reichului german, prima formă de Germanie post-prusacă, modernă, delegații principalului partid guvernamental nemțesc i-au dat câștig de cauză simpaticului premier renan Armin Laschet, preferându-l, de puțin, mai conservatorului Friedrich Merz, pentru care ar fi optat dreapta. Ca nou șef al CDU, Laschet ar putea, teoretic, s-o înlocuiască pe Angela Merkel la butoanele guvernului de la Berlin. 

În fapt, iar acesta e motivul principal pentru care a fost ales, simpaticul și glumețul Laschet, care s-a întrebat la un moment, în ropotele de aplauze ale petrecăreților carnavalului,  "cine ar putea fi next Mutti", și dacă Germania e oare pregătită de "o cancelară bărbătească" e, politic, ce-a spus: un soi de Angela Merkel, deci de masculină prelungire a cancelarei.

Laschet și Merz, văzuți de ceilalți

Merkelismul ortodox și formatorii lui de opinie îl portretizează, firește, ca om de centru. Ceea ce, în principiu, chiar e bine să fii, în Germania, dacă vrei să obții acces la fotoliul cancelarului.

Pentru mai toți criticii cancelarei, care, în pandemie, s-au topit văzând cu ochii, iar în tradițional obedienta Germanie s-au împuținat chiar mai vertiginos decât adversarii altor lideri, în afară de Trump, Laschet nu e decât încă un progresist, sau un oportunist. Unul perfect în stare să ocupe fotoliul de premier la Düsseldorf, într-o regiune înclinând în genere spre stânga, dar prea puțin capabil să scoată Republica Federală din dezastru.

Dar e Germania în dezastru? Și n-a rostit Laschet la congresul CDU un discurs bine articulat, pentru mulți convingător, în care s-a înfățișat ca om de încredere și ins dintr-o bucată, numai bun de pus pe rană în timpuri grele? Ba da. Laschet s-a prezentat bine și a cules în runda finală și voturile pe care le strânsese anterior celălalt contracandidat, cel lipsit de orice șanse, astfel încât s-au impus până la urmă cei intrați în cursă spre a pune capăt ascensiunii nemesisului Angelei Merkel, liberal-conservatorul Merz.  

Și ca și la prima sa înfrângere la mustață, în fața primei succesoare a lui Merkel la cârma CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer, Merz a vrut să pară, altfel decât Trump, capabil să piardă demn. L-a felicitat, deci, pe Laschet, autopropunându-se în funcția de ministru al economiei. Iar Merkel i-a arătat, pentru a câta oară, cotul, afirmând că n-are de gând să-și remanieze cabinetul.  

Merz s-a supraapreciat ca talent retoric, dar chiar se pricepe la ce doare în Germania, în timpul recesiunii, mai tare. La economie. Ca și la relațiile transatlantice. E solid ancorat în universul patronilor concernelor germane. Și știe cu ce se mănâncă relansarea PIB, a creșterii economice, a prosperității europene: cu reforme de piață, cu dări, taxe și impozite reduse, cu stimularea inițiativelor antreprenoriale, cu mai puțină birocrație și ideologie.  

Realpolitik la culme

Dar oare ce-l califică pe Laschet pentru funcția supremă? Că spune bine bancuri? Că e un specialist al compromisului? Că "valorile lui conservatoare" par de carton și dispensabile? Faptul că s-a pronunțat în 2019, după nefăcutele Moscovei în Siria, despre al cărei dictator a vorbit de bine, ca și după anexările și crimele rusești în Ucraina și asasinatele putiniste cu Noviciok din Occident, în favoarea unei mai strânse colaborări cu Rusia lui Putin? Faptul că e partizanul unei intense cooperări cu China comunistă și asumarea construcției rețelei 5 G cu tehnologia furnizată de un concern extrem de periculos pentru Occident, ca Huawei, care numai de încredere nu poate fi? 

Pragmatismul său proverbial seamănă leit cu consistența de plastilină a principiilor cancelarei. Dar oare ce le trebuie nemților și europenilor? Vreo doză nouă, zdravănă, de realpolitik, de socialism, de ecologism, de oportunism, de ipocrizie și împăciuitorism cu tiraniile? 

Probabil că nu. Lockdownul face ravagii. Doar în Germania riscă să dea faliment 50 de mii de întreprinderi comerciale mici și mijlocii. Turismul e în batistă. La fel, traficul aerian, proaspăt ajuns la nivelul său de acum 40 de ani. Expansiunea Chinei comuniste e la fel de amenințătoare ca sistematicele ei înrobiri și încălcări ale drepturilor omului de către regimul totalitar de la Beijing. Rusia, funciar antioccidentală, tocmai l-a rearestat pe Alexei Navalnîi, principalul adversar politic al dictatorului care se dă președinte ales cinstit. Iar Europa e scindată, rămasă fără britanici și cu estul și vestul la cuțite, de parcă le-ar fi dor de Cortina de Fier. 

La două decenii de la accesul Angelei Merkel la șefia CDU și la un deceniu și jumătate de când cancelara conduce destinele Germaniei și, indirect, ale UE, Uniunea Creștin-Democrată se bucură în sondaje de o popularitate de vis, de circa 38 la sută. 

Dar țara îi datorează cancelarei și orientării ei spre alianțe cu stânga, care i-au asigurat Angelei Merkel perpetuarea la putere, și apariția, la dreapta CDU și a spectrului politic democrat, a unui extremism periculos. 

O întoarcere la valori conservatoare i-ar fi fost deci, probabil, benefică, poate chiar salvatoare întru reducerea riscurilor populiste, așa cum recomandabilă ar fi fost cooptarea și includerea în treburile guvernamentale a portdrapelului acestor valori, Friedrich Merz.

Întărită de sondaje iluzorii, amăgindu-i, poate, pe creștin-democrați, cărora le promit o popularitate la fel de amăgitoare, precum falsa simpatie covârșitoare indicată de sondajele americane, înainte de alegeri, lui Joe Biden, Merkel i-a refuzat lui Merz această incluziune. Întrucât Laschet e perceput ca prelungirea ei, e lesne de prefigurat ce se va întâmpla în acest an electoral german. 

O nouă parte din electoratul Uniunii va respinge ceea ce va resimți drept cosmetizări și se va desprinde, cu efecte fatale, de CDU și de CSU, aderând la AFD. Alți protestatari oportuniști și fanatici își vor căuta salvarea în extrema stângă. Incât, dacă valul de bancrute prevăzut va copleși Germania, extremismul politic va lua o amploare fără precedent. Mai mult decat oricând, forțele democrației ar avea nevoie de o unitate și de o principialitate care li se refuză. 

Mai mult decât oricând, pare posibilă trecerea la cârma Germaniei a unei cancelare mai degrabă ecologiste, decât "bărbătești", plasate în fruntea unei coaliții guvernamentale de stânga, din care să facă parte, alături de rămășițele SPD, succesorii rusofili ai fostei formațiuni politice de tristă amintire a STASI, care a fost partidul comunist estgerman. Nu e greu de imaginat ce efecte ar putea avea această perspectivă asupra unor largi părți ale Europei.