Bifăm dosarul Schengen, dar nu scăpăm de corupția endemică
21 decembrie 2022Încă de la aderarea României la Uniunea Europeană liderii partidelor au trimis în Parlamentul European politicieni după cu totul alte criterii decât cele de competență, de experiență politică, de integritate, de patriotism, prin care să reprezinte interesele statului. Pentru a fi puși pe o poziție eligibilă pe listele electorale, unii dintre candidații pentru legislativul european au vărsat în buzunarele partidelor sume impresionante. Alții sunt apropiați prin relații reciproc avantajoase de liderii politici, implicați împreună prin interpuși în afaceri ilicite.
Fiecare eurodeputat ar trebui să aibă și abilitățiile unui diplomat
Un europarlamentar câștigă în cei cinci ani de mandat aproape un milion de euro din salariu, sume forfetare, diurne și deconturi pentru cazare și transport. Merită să doneze partidului câteva amărâte de zeci de mii de euro? Sigur că merită, cu atât mai mult cu cât după încheierea mandatului nu va fi lăsat pe drumuri de partidul-mamă. Fiecare eurodeputat român ar trebui să aibă și abilitățile unui diplomat care să se bată pentru interesele statului român. Ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare abia după 15 ani de la aderarea României la UE ar fi trebuit să fie o prioritate și pentru aleșii noștri în legislativul european. La fel, și pentru acceptarea în spațiul Schengen.
Singura performanță notabilă în acest sens a fost adoptarea, în 2014, de către Parlamentul European a unei directive propuse de Monica Macovei privind confiscarea extinsă a averilor ilicite. „Prioritatea noastră trebuie să fie urmărirea banilor dincolo de granițe și confiscarea profiturilor din infracțiuni. Abia atunci putem spera să reducem infracționalitatea gravă. Să trimitem infractorii la închisoare, lăsând banii murdari în circulație, este intolerabil“, a declarat la vremea respectivă cel mai activ eurodeputat român.
Repetenți la alfabetul politic
La polul opus, România a fost reprezentată în executivul european de oportuniști cu studii superioare făcute la fără frecvență, de înbuibați ai regimului comunist deveniți peste noapte democrați, de analfabeți de carieră.
Să ne aducem aminte, de pildă, de mezina fostului președinte, Elena Băsescu, trimisă de tatăl ei în Parlamentul European în mandatul 2009-2014. A făcut o serie de gafe pe care presa le-a prezentat copios.
A rămas celebră o zicere a pupilei fostului președinte cu ocazia lansării lui Emil Boc pentru primăria Clujului: „În timp ce unii dintre noi spunem numai câteva cuvinte, dânsul editează perfect câteva fraze“.
Viorica-Vasilica Dăncilă, fostă profesoară la un liceu industrial din Videle și marioneta lui Liviu Dragnea cât a fost prim-ministru, a deținut două mandate în Parlamentul European. Au rămas în memoria colectivă gafele gramaticale și de protocol din întâlnirile cu înalți oficiali europeni. În calitatea de europarlamentar nimic nu a calificat-o drept un susținător al intereselor României. E la fel de străină de politica europeană ca și de limba română.
Lista poate continua. Ne plângem acum de votul împotrivă al cancelarului Austriei Karl Nehammer în dosarul Schengen, dar nu ne întoarcem cu 15 ani în urmă pentru a vedea corupția din ministerul de Interne, impotența miniștrilor de Externe, lipsa crasă de profesionalism și indiferența politicienilor care ne reprezintă în instituțiile Uniunii Europene. Toate acestea converg spre corupție și clientelism. Spre interesul personal în dauna intereselor românilor.
Un pedagog de școală veche – studiu de caz
Produs al comunismului, Adrian Severin a deținut mai multe funcții în UASCR (Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România), ulterior fiind lector la Academia Ștefan Gheorghiu, școala de cadre a PCR. După decembrie 1989 s-a înscris în FSN, fiind pe rând deputat în mai multe legislaturi, ministrul Afacerilor Externe, europarlamentar.
Ca membru în Parlamentul European, în 2011 a fost implicat într-un răsunător scandal de corupție în urma unei investigații realizate sub acoperire de jurnaliști de la „The Sunday Times“. Severin împreună cu alți doi europarlamentari, unul din Austria iar celălalt din Slovenia, au acceptat oferta jurnaliștilor de a iniția amendamente la legislația europeană în schimbul a 100.000 de euro.
După demascarea afacerii „bani pentru amendamente“ de către jurnaliștii britanici, ceilalți doi europarlamentari care acceptaseră oferta și-au dat imediat demisia din legislativul european. Dar nu și Adrian Severin, care în 2016 a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență. După un an și două luni, a fost pus în libertate pentru „bună purtare“.
Filorus până-n măduva oaselor, cu un an înainte de a intra pe porțile închisorii fostul activist PCR și demnitar al FSN-PSD și-a postat pe blogul său profesiunea de credință împotriva parteneriatului strategic româno-american:
„Pentru toţi cei care credem în valoarea şi chiar în caracterul indispensabil al parteneriatului strategic româno-american, este cutremurător să vedem cum românii, care au aşteptat totdeauna cu un entuziasm aproape naiv «venirea americanilor» pe meleagurile lor, ajung să fie tot mai convinşi că apropierea de Rusia este acum soluţia optimă pentru supravieţuirea lor ca naţiune liberă, adică pentru evitarea statutului de protectorat (american)“. (Adevărul, 30.08.2015)
Potrivit mai multor sondaje de opinie de la acea vreme, doar în jur de zece la sută dintre români aveau încredere în Federația Rusă și aproape patruzeci la sută se temeau că există riscuri reale ca în următorii ani România să fie amenințată militar de către Rusia. Pe ce s-a bazat viitorul pușcăriaș Adrian Severin când i-a pus pe români în brațele Moscovei ca „soluție optimă“? Să fi avut oare legături cu serviciile secrete ale lui Putin? Rămâne istoriei să răspundă la întrebare.