În Ţările Baltice domneşte un amestec de teamă şi vigilenţă

DW: După ce Rusia a anexat Crimeea a apărut temerea că Rusia ar putea trimite trupe şi în estul Ucrainei, sub pretextul protejării populaţiei rusofone de acolo. Pe acest fundal, ministrul de Externe german, Frank-Walter Steinmeier, s-a deplasat la Doneţk pentru a se informa la faţa locului. Ce ar putea face occidentul pentru a preîntâmpina o astfel de evoluţie?

Lang: Poate face relativ puţin. Dacă Rusia ar decide cu adevărat să lanseze acţiuni ample destabilizatoare în estul Ucrainei, inclusiv să recurgă la violenţă, occidentul nu pare a fi în situaţia să o împiedice. Totuşi, vestul poate să lanseze semnale de fermitate şi să sublinieze că Moscova ar avea de plătit un preţ însemnat.

În aceste împrejurări, occidentul poate face trei lucruri: mai întâi, poate sprijini guvernul interimar de la Kiev. Apoi poate impune sancţiuni selective, şi economice, împotriva Rusiei. În al treilea rând este nevoie de mecanisme eficiente de solidaritate în interiorul UE, în domeniul energiei şi în cel al perfecţionării comunităţii de securitate în cadrul NATO. Mai ales Polonia şi Ţările Baltice au nevoie de garanţii efective de securitate.

DW: Şi în Ţările Baltice domneşte teama de o expansiune a Rusiei. Cât de periclitate credeţi că sunt Lituania, Estonia şi Letonia, având în vedere că sunt membre ale NATO şi UE?

Lang: Nu cred că sunt periclitate direct. Interesele Rusiei sunt în prezent altele. Miza este marele context geostrategic şi echilibrul de forţe între vest şi Rusia în spaţiul post-sovietic. Ucraina este piesa centrală a marii construcţii strategice. În cazul Ţărilor Baltice, situaţia este diferită fiindcă ele se află deja în interiorul UE şi NATO. Moscova nu-şi poate dori o confruntare deschisă cu Ţările Baltice, dar poate fi dispusă să invoce situaţia minorităţii rusofone şi pentru a trece la acţiune.

DW: Ce atitudine au Ţările Baltice faţă de Rusia?

Lang: Este un amestec de îngrijorare şi atenţie sporită. Oamenii urmăresc cu oarecare îngrijorare nu numai evoluţiile din Ucraina, ci şi comportamentul comunităţii ruseşti din propria lor ţară şi atitudinea Moscovei faţă de ea. Balticii au tot avertizat să nu fie considerate excluse evenimente de politică de securitate la graniţa de est a UE şi acum văd confirmată temeinicia avertismentelor pe care le-au lansat.

DW: Ce urmări ar avea o intervenţie militară a Rusiei la Marea Baltică?

Lang: Din perspectivă actuală o astfel de intervenţie pare foarte inprobabilă. Dar dacă, în cel mai rău caz, ar avea loc, ar constitui un veritabil test de rezistenţă pentru NATO. Din punct de vedere militar, Ţările Baltice nu au nicio şansă în faţa Rusiei. Ministrul leton al Apărării a şi declarat recent că, în cazul unei agresiuni de la est, speră să poată rezista pentru cinci până la şase zile printr-un soi de război de partizani, timp în care aliaţii trebuie să trimită trupe la faţa locului. O invazie de proporţii cu bătălii pe câmpul de luptă ar însemna că suntem la un pas de un al treilea război mondial. Ori, eu nu îmi pot închipui că se va ajunge vreodată la aşa ceva. Dar ar putea să-şi facă apariţia un fel de Crimeea estonă. În regiunea Narva din estul ţării populaţia este majoritar rusească. Însă şi într-un astfel de caz se pune chestiunea reacţiei NATO.

DW: Ce rol joacă dependenţa energetică de Rusia a Ţărilor Baltice?

Lang: Ţările Baltice declară de mulţi ani că vor să-şi asigure şi alte posibilităţi de import. În prezent, importurile lor de gaz provin în totalitate din Rusia, fiindcă nu există conducte alternative. Gazprom controlează şi distribuitorii, astfel că Ţările Baltice sunt foarte vulnerabile sub acest aspect. Multă vreme factorii de decizie au dormit în loc să facă paşii necesari. Din punct de vedere energetic, flancul este deschis.

DW: Pe lângă Ucraina şi Belarus, din zona de tampon între Rusia şi UE face parte şi Republica Moldova. Va încerca Rusia să-şi sporească şi acolo influenţa?

Lang: Belarus este deja controlată de facto de Rusia. Regimul Lukaşenko s-a izolat de occident şi ţara este dependentă economic şi energetic de Rusia. Şi din punct de vedere militar, Rusia şi-a întărit acolo prezenţa, aşa că Moscova nu mai are nimic de făcut în plus.

În Republica Moldova lucrurile arată însă diferit. Şi în Transnistria, regiune care s-a separat de Republica Moldova, a apărut dorinţa de aderare la Federaţia Rusă. Este posibil ca şi în cazul Moldovei să se recurgă la măsuri de destabilizare pentru a face mai complicată semnarea sau aplicarea unui acord de asociere cu UE.

Kai-Olaf Lang este şeful grupului de studiu "Integrare europeană" în cadrul Fundaţiei Ştiinţă şi Politică (Stiftung Wissenschaft und Politik) din Berlin.